O conferință dedicată patrimoniului și proiectelor de punere în valoare a monumentelor de către administrații la care au fost prezenți delegații orașe înfrățite cu Bistrița au deschis a doua zi a manifestarilor dedicate zilelor orașului.
Reprezentanții administrațiilor din Zielona Gora (Polonia), Besancon (Franța), Ungheni (Republica Moldova) și Rehovot (Israel) si-au prezentat fiecare principalele proiecte în lucru sau realizate de restaurare a patrimoniului dar și planurile de perspectivă. În preambulul unei vizite la Biserica Evanghelică, a carei reabilitare a fost încheiată recent primarul Turc le-a vorbit oaspeților de lucrarile la monumentu-simbol al Bistriței dar și ce va urma: ” Nu ne oprim aici, vom restaura singurul turn ramas in picioare din vechiul zid al orașului, vom restaura zidul cetatii, vom construi acolo un teatru de vară, vom restaura un sediu vechi de cinema, o clădire istorica care va deveni teatru si vom restaura sirul de case de pe latura de nord, o sa le vedeti ca sunt piese arhitecturale de mare valoare, e vorba de Sirul Sugalete, singurul ramas in picioare din Romania. Acestea sunt proiect pilot pentru că ne propunem ca pe viitor să restaurăm toate casele din centrul istoric” le-a spus primarul Turc invitaților. ”Va multumim pentru prezentare, toate au fost foarte interesante și încă odată, sper sa va simtiti la Bistrița mai bine decat chiar la dumneavoastră acasă” le-a mai spus primarul
La conferință au participat delegații din orașele înfrățite Besancon (Franța), viceprimarul Sadia Gharet și Zielona Gora (Polonia) reprezentat de viceprimarul Dariusz Lesicki, Rehovot (Israel) viceprimarul Yaniv Markovitz, Ungheni (Republica Moldova) prin primarul Alexandru Ambros și viceprimarul Maria Ciolacu.
2 răspunsuri
Motto:
„Bistriţa nu este nici pe departe o Sighişoară , căci n-a păstrat din zidurile ei decât ce se mai vede în marginea râului printre copacii bătrâni ai unei frumoase plimbări şi din trecut nu-ţi vorbeşte nici un alt martur decât biserica de pe care tocmai se rădea , în călătoria mea din urmă , spoiala neagră a veacurilor , care aminteşte mai mult decât pătează”.
(Nicolae Iorga – Neamul românesc în Ardeal si Tara Ungurească la 1906)
Renovarea clădirilor istorice este o problemă serioasă care necesită implicarea specialistilor si nu poate fi lăsată doar în seama administratiilor locale sau a proprietarilor. Inafară de Biserica Evanghelica, în inima orasului Bistriţa se află Ansamblul Arhitectural Sugălete alcătuit din 13 case cu arcade la parter, ridicate între anii 1480–1550, un emblematic reper de arhitectură medievală, care își așteaptă renovarea .După cum se stie, în anul 1353 Bistriţa a primit dreptul de a ţine târg anual de 15 zile, acordat de regele Ludovic de Anjou, ceea ce a contribuit la înflorirea comerţului în perioada de dezvoltare a oraşului medieval şi a determinat ridicarea ansamblului „Sugălete” folosit drept bazar, de unde bistriţenii putea să cumpere produsele negustorilor aflaţi în tranzit prin oraş. În plus negustorii care comercializau produsele lor erau scutiţi de taxe şi impozite. Desi constructorul acestui ansamblu arhitectural nu este cunoscut, se ştie că preţul ridicării construirii celor 13 case a fost plătit de comunitatea săsească din oraş. Construcţia acestui complex arhitectural urban este realizată dintr-un şir de clădiri cu parter şi etaj ce prezintă la stradă o frumoasă galerie de arcade semicirculare cu 20 de bolţi, majoritatea în ogive, care se sprijină pe 21 de stâlpi masivi din piatră cu formă dreptunghiulară. Faptul că forma bolţilor nu este aceeaşi, sugerează existenta mai multor etape de construcţie sau refaceri succesive în perioada secolelor XV-XIX. Această construcţie era atracţia centrală a pieţei medievale a saşilor (Marktplatz), unii istorici fiind de părere că aici funcţiona piaţa de cereale, iar numele de Sugălete ar proveni de la unitatea de măsură utilizată în acele vremuri pentru grâne, adică găleata, a cărei formă este sugerată şi de bolţile porticului. Valoarea acestui monument istoric este dată, atât de forma şi vechimea construcţie, cât şi de detaliile arhitecturale ale caselor: deschideri în arc frânt, scuturi heraldice, câteva ferestre de influenţă renascentistă, statuia Sfântului Nicolae (Casa cu nr. 13), bolţi în cruce pe ogive, steaua cu şase colţuri, semiluna în forma unei măşti umane etc. Conform documentelor vremii, în Casa cu nr. 24 a fost deschisă, în anul 1516, prima farmacie a oraşului denumită ,,La vulturul negru”; astăzi, această casă adăpostind Galeria de Artă Pastică ,,Arcade 24″ şi atelierele de creaţie ale artiştilor plastici. De asemenea, casa cu numărul 13 este si în prezent Casa Parohială a Bisericii Evanghelice Bistriţa, dupa mai bine de 500 de ani.
Motto:
„Bistriţa nu este nici pe departe o Sighişoară , căci n-a păstrat din zidurile ei decât ce se mai vede în marginea râului printre copacii bătrâni ai unei frumoase plimbări şi din trecut nu-ţi vorbeşte nici un alt martur decât biserica de pe care tocmai se rădea , în călătoria mea din urmă , spoiala neagră a veacurilor , care aminteşte mai mult decât pătează”.
(Nicolae Iorga – Neamul românesc în Ardeal si Tara Ungurească la 1906)
Renovarea clădirilor istorice este o problemă serioasă care necesită implicarea specialistilor si nu poate fi lăsată doar în seama administratiilor locale sau a proprietarilor. Inafară de Biserica Evanghelica, în inima orasului Bistriţa se află Ansamblul Arhitectural Sugălete alcătuit din 13 case cu arcade la parter, ridicate între anii 1480–1550, un emblematic reper de arhitectură medievală, care își așteaptă renovarea .După cum se stie, în anul 1353 Bistriţa a primit dreptul de a ţine târg anual de 15 zile, acordat de regele Ludovic de Anjou, ceea ce a contribuit la înflorirea comerţului în perioada de dezvoltare a oraşului medieval şi a determinat ridicarea ansamblului „Sugălete” folosit drept bazar, de unde bistriţenii putea să cumpere produsele negustorilor aflaţi în tranzit prin oraş. În plus negustorii care comercializau produsele lor erau scutiţi de taxe şi impozite. Desi constructorul acestui ansamblu arhitectural nu este cunoscut, se ştie că preţul ridicării construirii celor 13 case a fost plătit de comunitatea săsească din oraş. Construcţia acestui complex arhitectural urban este realizată dintr-un şir de clădiri cu parter şi etaj ce prezintă la stradă o frumoasă galerie de arcade semicirculare cu 20 de bolţi, majoritatea în ogive, care se sprijină pe 21 de stâlpi masivi din piatră cu formă dreptunghiulară. Faptul că forma bolţilor nu este aceeaşi, sugerează existenta mai multor etape de construcţie sau refaceri succesive în perioada secolelor XV-XIX. Această construcţie era atracţia centrală a pieţei medievale a saşilor (Marktplatz), unii istorici fiind de părere că aici funcţiona piaţa de cereale, iar numele de Sugălete ar proveni de la unitatea de măsură utilizată în acele vremuri pentru grâne, adică găleata, a cărei formă este sugerată şi de bolţile porticului. Valoarea acestui monument istoric este dată, atât de forma şi vechimea construcţie, cât şi de detaliile arhitecturale ale caselor: deschideri în arc frânt, scuturi heraldice, câteva ferestre de influenţă renascentistă, statuia Sfântului Nicolae (Casa cu nr. 13), bolţi în cruce pe ogive, steaua cu şase colţuri, semiluna în forma unei măşti umane etc. Conform documentelor vremii, în Casa cu nr. 24 a fost deschisă, în anul 1516, prima farmacie a oraşului denumită ,,La vulturul negru”; astăzi, această casă adăpostind Galeria de Artă Pastică ,,Arcade 24″ şi atelierele de creaţie ale artiştilor plastici. De asemenea, casa cu numărul 13 este si în prezent Casa Parohială a Bisericii Evanghelice Bistriţa, dupa mai bine de 500 de ani.