Efectul de turmă dăunează grav sănătății presei. Studiu de caz: cum a ajuns o știre luată cu copy-paste din 2016 să fie tot știre dar în 2018

Nu e o zi în care aceiași informație să n-o găsești replicată în sute de versiuni, care schimbă doar titlul dar păstrează până și cuvintele de legătură. De la site-uri de știri locale, până la radiouri, televiziuni,  agenții de presă sau pagini obscure care supraviețuiesc din copy-paste, cu toții învârt cam același conținuturi care chipurile, fac agenda zilei. Foarte puțini încearcă să verifice originea unei informații, pentru că treaba asta costă timp și ceva efort, și în plus s-ar putea să ai și surprize de care n-ai nevoie când te poți preface că ai certitudini.

Și apoi de ce sa verifici o informație când în timpul ăla ai putea să mai scrii sau să documentezi încă  2-3 stiri? Așa că, inclusiv la casele mari din presă dacă pe o informație scrie ”agenție de presă” sau X televiziune ori ziar, s-au spălat pe mâini, că l-au citat pe ăla și gata știrea.

Cel mai des se întâmplă când e vorba de proiecte de legi: găsește careva vreunul mai exotic și fără prea multe trimiteri la conținut ori inițiatori  știrea e împrăștiată în toate colțurile internetului. Uneori e doar un foc de paie, dar cine să mai verifice? Mâine apare altă știre și tot așa.

Marți, după seceta de știri post-pascală UNA mai ales a fost ”must have” pentru toată lumea: care sunt cei mai periculoși șoferi din țară, pe județe, versus cei mai puțin periculoși,  în funcție de istoricul  poliței RCA. Știriștii au fost plini de fantezie: unii (o televiziune cu ștaif) pornind de la un raport menționat în știre a făcut chiar profilul șoferului periculos, provocator  de accidente.  Sursa știrii: un raport trimis de Autoritatea de Supraveghere Fiscală (ASF) iar vehiculul  răspândirii în masă, o agenție de presă cu nume greu, care la rândul ei preluase de la o publicație zisă de business.

Problema este însă că știrea nu prea era știre, ci doar o ciorbă reîncălzită din 2016, o vechitură valabilă în 2014-2015. Doar că n-a aflat nimeni.  Pentru că nimeni nu s-a sinchisit să întrebe. O verificare sumară le-ar fi arătat că ASF nu avea niciun raport recent pe RCA-uri.  La biroul de presă al Autorității, unde chiar nu întrebase nimeni, stupoare: nici nu știau de subiect. După verificare s-au lămurit și ei: unul în criza de news  a scos de la naftalina vechea informație și a afișat-o din nou pe site. Agenția de presă, printre ouă roșii și cozonaci a zis: Hop, avem ce scrie și efectul s-a propagat în toată țara. L-am întrebat pe purtătorul de cuvânt de la ASF dacă mai are vreo relevanță raportul de acum 4 ani: a dat din umeri, în lipsa unor date noi, e greu de spus.

Credeți că e un caz izolat? Nici vorbă: zilnic toată lumea publica pe nemestecate ce dau alții, aceleași fraze, surse uneori îndoielnice sau nemenționate, ziua trece, mâine e altceva pe agendă. De câte ori ziariștii mai întreabă în zilele astea și cealaltă parte, eventual partea vizata de niscaiva declarații? Foarte puține instituții media o mai fac. Dar de ce sa o facă, devreme ce mai pot scoate o știre când reacționează omul sau instituția? De a treia sursă nici nu mai poate fi vorba. Ce era regulă în urmă cu 10 ani pare un moft acum.

Într-o epoca post-adevăr cum îi spun unii, când fake-ul e marea amenințare globală la nivelul comunicării, presa autohtonă, debilizată și lipsită de resurse, slăbită de impostori copy-paste sau de făcători de site-uri pe bandă rulantă cu scriitori de compuneri tâmpe, se luptă cu ce fel de arme? Cu astea?

Sursă foto: Blasting News