Vasile Costinean, un româno-ucrainian stabilit de 15 ani în Rodna face singur cât o instituție a statului, atunci când vine vorba de ajutorarea refugiaților. N-are odihnă de când a izbucnit războiul din Ucraina și încearcă să ajute cât de mult poate oamenii disperați care au reușit să scape din țara bombardată de soldații Federației Ruse.
Îi aduce în Rodna, îi cazează le dă mâncare, îi ajută cu medicamente, doctori, chiar și operații pentru cei aflați în situații-limită, iar celor care vor sa plece la rude mai departe prin occident, le dă o mână de ajutor cu găsirea mijloacelor de transport și îmbarcarea. Celor care n-au pe nimeni le găsește o casă temporară și-i ajută cu actele și cu acomodarea. După ce-i știe pe toți rezolvați și în siguranță, o ia de la capăt, merge în Vama Siret, la 180 de kilometri distanță după alți oameni disperați: femei și copii care și-au lăsat casele bombardate, soții sau părinții în urmă și au plecat spre nicăieri.
Deja bunul samaritean din Rodna a făcut două drumuri cu 89 de ucraineni, cel mai mic un bebeluș de trei luni, cărora le-a purtat de grijă, și va porni pentru al treilea transport. Spune că nu e singur: în spatele lui s-au mobilizat vecini, oameni de pe facebook, proprietari de pensiuni și chiar polițiști.
Duminică, într-o pauză, pe când o parte din refugiații de care are grijă serveau masa de prânz la o pensiune și între două apeluri pentru găsirea unor transportatori care să-i duca mai departe pe unii în Spania, pe alții în Italia, Vasile Costinean, Vasily, cum îi spun prietenii, a stat de vorbă cu reporterul Bistrița Express. Ne-a relatat cum i-a adus pe primii refugiați în Rodna chiar de vineri:
”Am plecat prima dată cu două mașini la Vama Siret să văd ce necaz au oamenii. Nu m-au lăsat sa trec în partea cealaltă (nn in Ucraina) așa cum aș fi vrut. Oamenii au nevoie de foarte mult sprijin, le-au spart casele, le-au bombardat casele, este dezastru la ei (..) Si mi-am zis: hai să-i aduc pe cât mai mulți la Rodna, la mine acasă. Am adus de prima dată 17 oameni, i-am dus pe toți acasă la mine, erau femei cu copii. Le-am oferit cazare, trei mese…apoi o parte au plecat pe la rude prin străinătate: aveau familii în Spania, Italia. Două familii au rămas în Rodna pentru că nu au unde să plece, am rezolvat din donații un apartament in Rodna, sa stea acolo, proprietarii n-au vrut absolut nimic, nici cheltuieli, nimic, doar sa stea oamenii in el. Am dus acolo 9 persoane si au rămas toți colo. Si așa am zis: nu mă opresc aici, mă duc să mai aduc” își povestește, modest, prima experiență cu refugiații.
Pentru al doilea drum s-a pregătit mai bine, a adus de data aceasta la Rodna 72 de persoane pe care le-a găsit în vamă, din care 30 sunt copii, doi extrem de mici: un bebeluș de 3 luni și un altul de 6 luni. Acum poartă responsabilitatea pentru 81 de refugiați, câți au mai rămas în Rodna. Pe toți, Vasile Costinean i-a înregistrat la secția de poliție din Rodna:
”În momentul de față avem în Rodna 72 de persoane si cei 9 (nn. adusi la primul drum) Majoritatea însă vor pleca mai departe. Sunt printre ei trei familii care n-au pe nimeni, n- au unde să plece, nu au casă, nu au nimic, nu se mai pot întoarce în Ucraina, pentru ca nu mai au la ce. Așa că iarăși am postat pe grup și oamenii din sat s-au mobilizat, au cerut să-i ia la ei acasă: o familie la Rodna, una la Anieș”.
”Unii se temeau să vină, nu le venea sa creadă că cineva, străin, vrea sa aibă grijă de ei”
Vasile Costinean spune că la început cei abordați, proaspăt trecuți de graniță erau neîncrezători, chiar dacă le vorbea în limba lor: ”nu se așteptau că se poate întâmpla așa ceva. Le spuneam: vă duc, vă dau cazare, vă dau mâncare. Îmi spuneau: nu se poate, așa ceva nu se poate, se temeau să vină, să nu-i mint și să le iau bani. Nu le venea sa creadă ca pot să vin de la 300 de kilometri distanta ca să-i iau, să-i duc sa le ofer cazare si mâncare”.
Vasile spune că nu e singur și că și pe el l-a copleșit numărul mare de oameni care au sărit sa ajute refugiații. A ajuns să refuze din oferte să nu se facă risipă: ”M-au sprijinit colegii mei, Hotel Ineu, Pensiunea Doris și foarte multă lume din zonă de aici din Rodna, dar și primarul di Maieru, Vasile Borș. Au venit oamenii din zonă cu bani, cu alimente, cu sprijin de orice fel. Dar eu m-am limitat la cat avem nevoie, nu mai mult. Inclusiv poliția din Sângeorz-Băi, ne-a susținut foarte mult, ne-au adus pachete si ei, haine la copii, mâncare , alimente, dar si vecinii toti-toți ne-au ajutat”
Unii refugiați rămân in Rodna. Alții și-au tras sufletul și pleacă mai departe
Vasile le caută de zor alternative de plecare pentru cei care au rude răspândite prin lume în timp ce se gândește cum o să se adapteze cei sau cele, unele cu copii care n-au pe nimeni. ”Unii vor sa rămână aici în județ pentru că nu au efectiv unde să se ducă, ei știu că e distrusa casa lor. Ei nu știu cum o sa funcționeze aici, sa aibă actele. Pentru că fiecare persoană care vine îl prezint la politie la Rodna, le arătam actele, însa nu stiu cum funcționează mai departe. O sa vedem. Dar eu nu vreau să mă opresc aici, vreau sa mai aduc persoane. Prima data să vad ce facem cu oamenii pe care i-am adus și care vor să plece, să vedem cum putem să-i îmbarcăm în ce țară vor să meargă. Pe mâine avem 29 dintre ei pe care să-i trimitem în Italia, avem 5 pentru Praga 4-5 în Letonia, nu stiu câti în Germania, iar mama si fetita mică de trei luni trebuie să ajungă și ele în Barcelona. Să vedem cum îi trimitem”.
Sprijin medical. O operație neurochirurgicală
Oamenii aduși au și ei probleme de sănătate: de la simple afecțiuni, accentuate de frig, stres si drumul lung, până la cazuri limită. Pentru primii Vasile Costinean a rezolvat medicamentele gratuit de la administratorii unei farmacii.
Pentru un caz limită s-a implicat direct. Un bărbat programat la o operație neuro-chirurgicală în Kiev, s-a trezit cu operația contramandată din cauza bombardamentelor . Vasile a aflat de caz și s-a implicat și cu transportul și cu contactarea unor chirurgi de la Cluj care au acceptat sa opereze de urgență: ” am trimis o mașină sa-l aducă de la graniță, avea operatia pe creier în Cluj, a venit cu ambulanta pana la intrare, acum urmează sa traverseze frontiera, că operația nu poate așteaptă” explică acesta.
Cu gândul la cei de care grijă, bărbatul nu poate să nu se gândească și la propria familie: părinții îi sunt în continuare în Ucraina, iar fata cea mare e pe drum din țara natală, tocmai trecuse granița. ”Oamenii nu știu ce se va întâmpla mai departe. Avem aici familii cu copii mici, pe mame le-au lăsat sa treacă, pe bărbați nu, că i-au luat în armată” . Nu le știe toate poveștile de viață, nici de pe unde e fiecare, dar le poate ghici, privindu-le chipurile:
” Eu nu am întrebat atunci când am văzut mame si copii în brațe ieșind din vamă de pe unde sunt, ci: ” Ai unde să mergi?”
