Președintele USR Cătălin Drulă le recomandă liderilor PSD-PNL, în contextul agitației create de nevoia acoperirii găurii de 20 de miliarde din buget să înceapă tăierile și austeritatea cu clientela de partid, abonată la pensii speciale și privilegii.
„Domnii Ciolacu și Ciucă se agită zilele acestea cu un proiect de ordonanță de tăieri și au început să vorbească și despre austeritate. Am o idee bună pentru ei: să înceapă austeritatea de care vorbesc zilele astea cu clientela de partid, cu specialii, cu privilegiații, să oprească jaful din banii publici care a dus la scumpirile pe care le vedem peste tot. Dacă nu sunt în stare să găsească soluții la criza bugetară pe care au creat-o, să intre pe soluțiicorecte.ro, să aplice ce scrie acolo și România va fi într-un punct mai bun și vom avea și ce să lăsăm generațiilor care vin”, le-a recomandat Cătălin Drulă.
Președintele USR atrage atenția, potrivit unui comunicat de presă că există soluții la această criză, a căror implementare ar permite oprirea scumpirilor, care includ tăierae cheltuielilor aberante cu pensiile speciale și alte sinecuri a clientelei de partid, reducerea taxării muncii, reformele cerute pentru păstrarea banilor din PNRR:
- Oprirea risipei și folosirea banii publici în interesul oamenilor care plătesc taxe și impozite. Prin cheltuielile aberante cu pensiile speciale și sinecurile pentru oamenii de partid, Guvernul nu face altceva decât să arunce și mai mult gaz pe focul inflației, iar prețurile continuă să crească.
- Reducerea taxelor pe muncă. Munca cinstită trebuie răsplătită corect, iar salariile trebuie să crească astfel încât oamenii să facă față scumpirilor.
- Atragerea celor 28 miliarde de euro din PNRR pentru digitalizarea de școli, construirea de spitale noi și finalizarea autostrăzilor. Guvernul PSD-PNL riscă să piardă acești bani pentru că refuză să facă reformele necesare.
- Mai multe investiții, mai puține împrumuturi. România are nevoie de un buget echilibrat. Guvernul trebuie să împrumute mai puțin, iar banii să-i direcționeze în investiții.
- Stimularea producției de bunuri și servicii în România. Cu cât vom avea o ofertă mai mare de produse și servicii, cu atât prețurile se vor stabiliza și scumpirile se vor opri” precizează comunicatul de presă al USR care indică și un site pe care românii sunt invitați sa transmită suținerea pentru măsurile propuse: SOLUȚII CORECTE
Un răspuns
Măsurile sugerate de USR pentru reducerea deficitului bugetar sunt necesare dar nu suficiente. Acestea nu rezolvă problemele economice pe termen lung.
De aceea, este nevoie de reforme structurale profunde care să ducă la alocarea mai eficientă a resurselor bugetare. In sens larg este vorba despre trei tipuri de reforme:
-Reforma guvernamentală adică reforma aparatului guvernamental;
-Reforma teritorială care este una învechită și care costă mult prea mult;
-Reforma ANAF care să poată recupera datoriile de la marii contribuabili.
La mai bine de 32 de ani de la Revolutia Română din Decembrie, 1989 si de la căderea comunismului România este incă un stat nereformat . Aceasta este principala cauză a prelungirii starii de tranzitie, cu consecinte dezastroase pentru tară, in plan economic, social si cultural. Romania a ieșit din comunism o țară săracă, obosită, incapabilă să se adapteze repede la modelul economiei de piață. Ca nivel de dezvoltare, eram cu zeci de ani în urma Europei Occidentale. Tranziția României a început cum nu se putea mai prost si practic nu s-a incheiat nici până astăzi. Noi încă ne conducem după legi comuniste din 1968, adică centralism democratic-socialist, în plin capitalism democratic-european. Ori acest centralism este o frână a dezvoltării economice. Nici după aderarea la Uniunea Europeană in anul 2007 România nu a profitat prea mult din cauza lipsei de reforme interne si a centralizarii excesive, soldată cu atragerea scazută de fonduri europene.
De aceea, pentru reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, sunt necesare reforme structurale precum:
-Reducerea numărului de ministere la 15-16, la fel cum este in Franţa şi Germania;
-Desfiinţarea agenţiilor şi instituţiilor care nu sunt neapărat necesare, atribuţiile lor putând fi preluate de alte instituţii, simultan cu o descentralizare reală;
-În administraţia locală, păstrarea acelor primării care servesc peste 8.000 de cetăţeni, şi comasarea celorlalte;
-Reducerea numărului de judeţe la 16, într-o primă etapă, apoi la 8, echivalente cu regiunile de dezvoltare;
– Înlocuirea instituţiilor care servesc acum cetăţenii prin numerosi funcţionari, cu aplicaţii informatice care funcţionează nonstop, online.
In prezent diferențele economice dintre județe sunt imense, iar birocrația omoară multe proiecte în fașă, desi aparatul administrativ este supradimensionat, fără să facă nimic. De aceea, trebuie recurs la o restructurare a acestor unități administrativ- teritoriale pentru ca structurile respective să fie compatibile cu cele europene, să devină funcționale si eficiente economic, deoarece in prezent cele mai multe dintre judete sunt adevărate feude pentru baronii locali. Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București. Prin regionalizare s-ar desfiinţa foarte multe structuri inutile populate cu tot felul de nepotisme. Un alt avantaj este decimentarea reţelelor clientelare construite in timp de peste 50 de ani. Dacă s-ar sparge astfel de strcturi, s-ar crea şansa ca România să renască administrativ ca ţară.
Uniunea europeana nu recunoaste caracterul de regiune decât dacă ai minimum 800.000 de locuitori, iar in România nici un judet nu indeplineste acest criteriu. Dacă nu ai 800.000 de locuitori nu esti considerat regiune si deci nu poti sa depui direct proiecte pentru accesarea de fonduri europene, nefiind eligibil. Din această cauză România pierde multi bani europeni fiindcă totul depinde de guvernul de la Bucuresti unde lucrurile se miscă foarte greu.
Există două căi de a face regionalizarea. Prima este prin revizuirea constitutiei si introducerea categoriei administrative de „regiune” in legea fundamentală. A doua cale este mai simplă si se poate face fără modificarea constitutiei , printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor judete in structuri administative mai mari. Aceasta se poate face mai simplu prin reducerea numărului de judete si păstrarea denumirii de „judet” prevăzută in actuala constitutie. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea in 1999 prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu judetele de la noi) in 16 mari voievodate pentru a corespunde cerintelor Uniunii Europene.
În plus la noi dintre cele 3.228 de orase si comune sau UAT -uri (unităti administrativ-teritoriale), cel puţin 1.000 nu-şi pot asigura din venituri proprii, cheltuielile de funcţionare şi a oferi servicii minimale pentru viaţa cetăţenilor: salarii, iluminat public, gospodărire. Toate stau cu mâna intinsă si se bazează pe transferuri de la bugetul central sau de la bugetul judeţean.
De aceea, in loc de tot felul de tergiversări fără noimă trebuie făcută cât mai curând posibil reforma administrativă. In plus, atragerea fondurilor europene, in special cele prevăzute pentru proiectele incluse în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), este conditionată si de îndeplinirea celorlalte reforme propuse de România si agreate împreună cu oficialii Comisiei Europene, si anume:
-Reforma pensiilor;
-Reforme în politica fiscală;
-Revizuirea cadrului legislativ pentru companiile cu capital de stat;
-Revizuirea sistemului de salarizare în administrația publică;
–Crearea și operaționalizarea Bancii Naționale de Dezvoltare;
–Un nou sistem pentru a accede în funcțiile publice;
-Modificarea legilor justiției și consolidarea cadrului anti-corupție;
-Transport fără emisii de carbon;
-Energie Regenerabilă.
Au mai fost unele încercări să se facă reforme, dar de fiecare dată au întârziat, ori au eşuat pentru că nu a existat vointa politică si nici capacitatea administrativă de a le implementa.