Bistrița marchează timp de trei zile, de vineri, 13 septembrie până duminică, 15 septembrie, 80 de ani de la deportarea sașilor. Organizată de Parohia Evanghelică Bistrița, Forumul Democrat al Germanilor din Bistrița și Primăria Bistrița, manifestarea include concerte, manifestări comemorative în zona singurului monument din Transilvania dedicat exodului sașilor, dar și festivități, sâmbătă si duminică în Biserica Evanghelică din Bistrița, unde va fi instalat noul preot paroh.
Vineri, programul a inclus un moment comemorativ în Piața Dominicană, care a marcat exodul si deportarea sasilor din Transilvania, de la 18,00 în Biserica Evanghelică a răsunat Requiemul de Brahms în interpretarea Noii Orchestre Transilvane și Corului Filarmonicii Transilvania (partea a doua).
Sâmbătă programul include de la 11,00 o slujbă festivă de instalare a noului preot paroh, Andreas Hartig, (nn fratele sopranei Anita Hartig) iar de la 17:00 în Biserica Evanghelică va răsuna un concert de Orgă cu Steffen Schlandt / Brașov.
Dramaticele evenimente declanșate în urmă cu 80 de ani au dus la dislocarea numai din județ a unei populații de circa 30 de mii de sași. Inițial sașii au fost evacuați în septembrie 1944 prin ordin militar de evacuare dat de comandantul SS și de poliție al Transilvaniei care se adresa întregii populații de origine germană din Transilvania și escortați pe teritoriul Germaniei naziste, pentru a-i scapa de razbunarea armatei sovietice. Potrivit profesorului Viorel Rus în județ ar mai fi rămas circa 827 de sasi după marele exod impus de armata nazistă, circa 300 dintre acestia fiind deportați de sovietici.
30 de mii de sași au fost deportați în septembrie 2024
În volumul semnat de profesorul Rus ” Tragicul destin al sașilor din Bistrița-Năsăud la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial și în anii comunismului” se estimează că 30 000 de sași au fost deportați în Germania Nazistă, circa 600 de sași se aflau deja la muncă în Germania şi 3.600 erau înrolaţi în armata germană sau maghiară
.Despre exod, Ioan Rus scrie: ” Mai bine de 30.000 dintre locuitorii săi cei mai civilizaţi, harnici şi gospodari, stabiliţi aici de mai bine de 800 de ani, îşi părăseau pământul natal, agoniseala lor şi a moşilor şi strămoşilor lor, plecând în lumea largă. Umilinţa se adăuga în plus parcă pentru a umple paharul durerii. (..) au trebuit să se ordoneze pe drum în convoaie de căruţe cu coviltir, asemenea ţiganilor corturari, având cu ei mai nimic, ori să se îmbarce în vagoane de marfă, în condiţii de viaţă mizere, de neimaginat. Contemporanii evenimentului explică plecarea saşilor printr–o psihoză a fricii de moarte prin masacrare în masă de trupele sovietice, psihoză provocată şi exacerbată de militarii întorşi de pe front, dar şi de către conducătorii naţional –socialişti locali, care se temeau pentru excesele săvârşite în timpul domniei lor şi plecaseră primii. Se adăuga apoi mentalitatea solidarităţii, foarte puternică în cazul comunităţilor minoritare. Dintre saşi, cei ce se pronunţaseră că vor rămâne erau consideraţi şi numiţi duşmani şi trădători ai neamului lor, asemenea celor care mai înainte refuzaseră, ei sau copiii lor, să se înscrie voluntari în trupele SS” a scris autorul cartii.
Saşii din judeţul Bistriţa–Năsăud s-au oprit pentru a ierna în Austria Inferioară şi Regiunea Sudetă din Cehoslovacia, iar cei mai mulți au avut de înfruntat condiții ostile de viață, precizeaza volumul profesorului Rus. În jur de 6.000 dintre ei, pe care tăvălugul războiului i-a prins în zona controlată de sovietici au fost obligați în primavara anului 1945 saăse reîntoarca în România, în condiții extrem de dure, cei mai mulți pe jos. Acasă însă aproape toți si-au gasit casele ocupate de alți locatari, iar noul regim le-a facut viața un calvar, dizlocându-i în alte localități și obligându-i sa practice munci umilitoare. În plus oamenii si-au pierdut proprietatile, iar unii au ajuns în detașamente de muncă forțată. ”Pe scurt, au fost consideraţi ani mulţi după aceea „străini, au fost umiliţi si exploataţi crâncen în propria lor ţară”, de parcă fiecare dintre ei ar fi fost Hitler în persoană şi şi-ar fi părăsit gospodăriile şi locurile natale de bună voie şi nu siliţi de împrejurări” a mai scris autorul cărții dedicate exodului sașilor din Bistrița-Năsăud.
