Instanțele judecă zeci de cereri de ordine de protecție anual, însă aproape jumătate din solicitările victimelor sunt respinse fie ca inadmisibile, fie în lipsa calității procesuale, reiese din statisticile judecătoriilor. Numărul ordinelor care să țină agresorii departe de victimele violenței casnice ar putea crește semnificativ după ce Curtea Constituțională a României a dat recent o decizie care stabilește că nu este obligatoriu ca reclamanții să împartă aceeași locuință pentru a se cere ordinul de protecție.
Domiciliul comun cu agresorul nu mai e condiție pentru emiterea ordinului
Astfel, potrivit unei decizii a CCR publicată în Monitorul Oficial în 22 mai 2017 precizările din legea 217/2003 privind victimele violenței domestice, care stabileau că se poate cere ordin de protecție doar împotrivă membrului familiei cu care există domiciliu comun, este neconstituțională. CCR invocă o Convenție a CE din 11 mai 2011, ratificată de România care prevede că ” violență domestică înseamnă toate acțiunile de violență care se produc în mediul familial sau între foștii sau actualii soți/parteneri, indiferent dacă agresorul a împărțit sau împarte același domiciliu cu victima”.
Astfel-după cum notează avocatnet.ro, CCR consideră că cerința conviețuirii este nerezonabilă, întrucât se refuză emiterea unui ordin de protecție, deși judecătorii observă că e vorba de acte de violență care pun în pericol viața și sănătatea cuiva. Așa că ”ordinul de protecție poate fi obținut de victima violențelor în familie pentru a cere autorităților să dispună, cu titlu provizoriu, anumite interdicții sau obligații pentru cel care o agresează. De pildă, prin ordinul de protecție se poate scoate afară din locuința victimei agresorul soț sau tată, indiferent că acesta e proprietarul casei”, scrie avocatnet.ro.
Zeci de cazuri anuale la Judecătoria Bistrița
Judecătoria Bistrița a avut pe rol în 2017 38 de cereri pentru ordine de protecție, 44 în 2016 și în jur de 35 cu un an în urmă. Aproape jumătate sunt însă respinse fie pentru că sunt considerate inadmisibile, fie pentru că soții/foștii soți nu mai locuiesc împreună. În cazul celor care primesc soluții favorabile instanțele stabilesc intervale diferite de aplicare , așa cum și distanța la care este obligat să stea reclamanta sau în unele cazuri reclamanta diferă și ea.
Astfel în timp ce pentru unele solicitări judecătorii dispun termene de 2 luni pentru ordinul de protecție, evacuarea agresorului și o distanță minimă de 50 de metri față de cel agresat, în alte cauze ordinul de restricție este valabil chiar și 6 luni, iar distanța minimă nu poate fi mai mică de 300 de metri.
Astfel ultima decizie de acest fel dată în 23 iunie 2017 stabilește un ordin de protecție pentru o femeie din Bistrița împotriva soțului ei pentru 2 luni și obligă agresorul să părăsească locuința comună și să nu se apropie la mai mult de 200 de metri de victimă. Decizia este imediată, executorie și trebuie aplicată de polițiști.
Există și situații excepționale în care ordinul de protecție este cerut de un bărbat împotriva unei femei. Astfel la sfârșitul lunii mai Judecătoria Bistrița a stabilit un ordin de protecție de 6 luni împotriva unei femei pe care a obligat-o să stea cel puțin 6 luni la distanță de cel puțin 300 de metri de locuința și locul de muncă a reclamantului din Bistrița. Instanța a respins însă obligarea femeii la consiliere pihologică, așa cum a cerut fostul ei soț.
Sursă foto: Cuget liber
